Cum facem față urmărilor bolii

Una dintre cele mai dificile provocări în a trai cu un diagnostic de schizofrenie este modul în care bolnavul face faţă şi se obişnuieşte cu reacţia oamenilor. Bolile mintale şi schizofrenia, în special, sunt intens condamnate de marea majoritate a publicului. Acest lucru este rezultatul, în mare parte, a ignoranţei și fricii pe care boala le generează, frică antrenată de concepţia greşită a publicului în ceea ce privește schizofrenia.

Bolnavii de schizofrenie nu au personalităţi multiple şi, ca grup, nu sunt nici imprezivibili şi nici periculoşi. Ei nu sunt leneşi sau ratați. Vindecarea lor nu înseamnă să-i aduni pe toţi împreună. Bolile mintale, ca orice afecţiune, au o bază biologică și nu sunt, pur şi simplu, prezente în mintea lor.

Condamnarea bolii crează un cerc vicios al discriminării, care încetineşte un eventual prognostic bun, determinând izolarea socială, stresul, depresia, recurgerea la alcool şi droguri, şomajul şi internarea în sanatoriu. În mod trist, mulţi bolnavi de schizofrenie sesizează condamnarea bolii lor din partea publicului şi o compară cu simptomele efective ale bolii.

În unele cazuri, bolnavilor le este atât de greu să accepte să fie condamnaţi de public încât ajung să nu accepte că sunt bolnavi şi, ca rezultat, nu caută sau nu acceptă ajutorul de care au nevoie. Pentru aceste motive, este foarte important ca îngrijitorii să le analizeze atitudinile şi comportamentul şi să se asigure că nu contribuie la condamnarea bolii.

O regulă de aur pentru îngrijitorii de bolnavi de schizofrenie este să se poarte natural, simplu şi cu respectul cuvenit. Îngrijitorii trebuie să încerce să reprezinte pentru bolnav o zonă de siguranță şi un refugiu, oferindu-le suportul practic şi emoţional, dar, totodată, spaţiul şi timpul necesar liniştii pacientului.

Mulţi bolnavi de schizofrenie se simt incapabili să vorbească despre boala lor din cauza fricii de durere şi ruşinii de a fi arătați cu degetul. A fi deschis în ceea ce privește boala lor poate fi un risc, însă, totodată le permite să vorbească despre sentimentele lor şi să obţină ajutorul de care au nevoie.

Bolnavii de schizofrenie pot învaţa cât mai mult despre boala lor, pentru ca așa să corecteze orice concepţie greşită despre această boală a oamenilor din jur. Rudele și prietenii ar trebui educate, de asemenea, în privința schizofreniei și a consecințelor acesteia. Dacă oamenii din jurul nostru folosesc termeni ca nebun sau psihopat, trebuie să le reamintim că acest comportament este inacceptabil, pentru că face rău celor suferinzi.

Bolnavii care simt că sunt tratați incorect, ca utilizatori de servicii sau clienți, pot face plângere. Lupta împotriva discriminării este posibilă. De asemenea, bolnavii pot face experiențele lor cunoscute vorbind la evenimente sau scriindu-le pe un blog sau într-un ziar local. Intrarea într-un grup terapeutic de suport permite bolnavilor, cel puţin pentru moment, să scape de condamnarea oamenilor din jur.

Prevenirea repetării episoadelor bolii

Frecvența episoadelor în schizofrenie poate afecta profund atât viața pacientului, cât și pe cea a familiei și prietenilor săi. De fiecare dată când boala revine, devine tot mai dificil pentru persoană să își controleze simptomele, ceea ce îi scade treptat calitatea vieții. Din acest motiv, prevenirea revenirilor bolii este extrem de importantă pentru bunăstarea pe termen lung a pacientului.

Există cercetări ştiinţifice dovedite că, pe termen lung, tratamentul antipsihotic reduce substanţial revenirea bolii şi re-spitalizarea. Dacă bolnavul de schizofrenie refuză să-și ia tratamentul pentru că programul de luat medicamente este prea complicat, sau pentru că suferă de efecte secundare pe care le consideră intolerabile, atunci trebuie consultat psihiatrul. Respectarea tratamentului, în dozele specificate de psihiatru, este cel mai important lucru ce trebuie făcut pentru a preveni revenirea bolii.

Oamenii cu schizofrenie, şi îngrijitorii lor, ar trebui să înveţe să recunoască din timp semnele şi simptomele de recădere. Aceste semne şi simptome pot fi diferite de la o persoană la altă, dar, cel mai des întâlnite sunt:

• •Schimbări în starea de spirit;
• •Pierderea simţului umorului;
• •A deveni tensionat, iritabil sau agitat;
• •Lipsa puterii de concentrare;
• •Retragerea din activităţile sociale şi neglijarea relaţiilor sociale;
• •A spune sau a face ceva iraţional;
• •A dezvolta şi crede în idei ciudate sau necredibile;
• •Neglijarea propriei stări fizice;
• •Îmbrăcarea în haine ciudate sau în combinaţii ciudate;
• •Somnul foarte lung sau lipsa somnului;
• •A mânca excesiv sau a nu mânca deloc;
• •A deveni excesiv de suspicios sau ostil;
• •A deveni excesiv de sensibil la zgomot sau lumină;
• •A auzi voci sau a vedea lucruri pe care alţi oameni nu le pot auzi sau vedea.

Dacă oricare dintre aceste simptome apar, trebuie contactat psihiatrul cât mai devreme posibil pentru ca, împreună cu echipa de specialiști să poată interveni prompt pentru a amâna posibilitatea unei recăderi sau pentru a „îndulci” simptomatologia episodului. Este util să existe un plan de acțiune deja pregătit, discutat cu personalul medical, pentru astfel de momente.

Se poate ţine un jurnal care să ajute la identificarea semnelor şi simptomelor unui nou episod. Este de reținut că revenirea bolii îl poate împiedica pe bolnav să recunoască semnele şi simptomele revenirii. Așadar, bolnavul de schizofrenie ar trebui să se poată baza pe rude şi prieteni şi să aibă încredere în judecata lor.

Câţiva dintre cei mai importanţi factori care pot cauza sau pot contribui la declanșarea unui nou episod:

• •Nerespectarea orarului de luat medicamente sau luarea unei doze mai mici;
• •Alcoolul şi drogurile;
• •Sentimente exprimate excesiv;
• •Stres;
• •Depresie şi anxietate;
• •A fi arătat cu degetul;
• •Lipsa relaţiilor sociale;
• •Sănătate fizică precară;
• •Lipsa somnului;
• •Lipsa înţelegerii bolii şi a simptomelor de revenire.