Sănătatea fizica

Evitarea alcoolului şi a drogurilor

Odată ce s-a declanșat un episod de schizofrenie, mulţi recurg la alcool sau droguri pentru a obţine o detaşare de simptomele bolii, sau pentru a scăpa de anxietate sau depresie. Alcoolul şi drogurile pot masca sau reduce temporar simptomele bolii, dar, pe termen lung, conduc spre declanșarea unor noi episoade, sau spre anxietate şi depresie.

De reținut ca și băuturile excitante (cafea, ceai negru și alte băuturi sau alimente cu cafeina, băuturi energizante) au, la un nivel mai mic, un impact negativ asupra stării bolnavilor de schizofrenie – și, de ce aceea, este bine să fie evitate sau înlocuite cu alternative fără cafeină.

Consecinţele consumului de alcool şi droguri la bolnavii de schizofrenie

Consecinţe posibile în consumul alcoolului şi a drogurilor:

• •Simptome psihotice accentuate;
• •Răspuns întârziat al tratamentului;
• •Creşterea riscului de revenire a bolii şi a re-spitalizării;
• •Creşterea riscului de depresie şi anxietate;
• •Complicaţii medicale, precum ar fi creşterea tensiunii, atac de cord, infarct, ulcer stomacal sau boli ale ficatului;
• •Complicaţii rezultate din folosirea drogurilor intravenoase: hepatită, HIV, tromboză venoasă;
• •Dificultăţi familiale şi conjugale;
• •Dificultăţi la serviciu;
• •Conflicte sau înjurături în trafic;
• •Accidente;
• •Probleme financiare;
• •Activităţi ilegale şi consecinţele lor.

Discuția cu un personal specializat este importantă pentru a crea un plan personal adaptat bolnavului. Primele sarcini în cadrul planului pot consta în a ţine un jurnal al substanţelor folosite şi a medicamentelor luate. Rudele pot să joace un rol important în monitorizarea progresului şi ar trebui să fie incluse în plan. Ele ar trebui să aibă o abordare deschisă pentru a susţine bolnavul şi pentru a-l face să-şi recapete încrederea în sine.

Unii bolnavi de schizofrenie găsesc ajutor în grupuri de întrajutorare sau în grupuri organizate cum ar fi „Fundația Estuar” - http://www.estuar.org/. Consultați psihiatrul sau un asistent pentru a găsi astfel de grupuri de ajutor.

Problemele de sănătate fizică

Schizofrenia poate încuraja un anumit număr de obiceiuri nesănătoase şi poate împiedica bolnavul să scape de aceste obiceiuri. Având grijă de sănătatea fizică, bolnavul de schizofrenie își prelungeşte viaţa şi își îmbunătăţeşte calitatea vieţii.

În comparaţie cu alte grupuri de persoane, bolnavii de schizofrenie au tendinţa să mănânce mai puţin, să evite exerciţiile fizice şi să fumeze. Astfel, ei sunt expuşi obezităţii, diabetului, problemelor cardiovasculare şi afecţiunilor respiratorii. Unele din efectele secundare ale medicamentelor antipsihotice pot, direct şi indirect, contribui la obezitate şi diabet, făcând din sănătatea fizică o prioritate.

Motivele sănătăţii fizice precare ale bolnavilor de schizofrenie sunt:

• •Dieta proastă;
• •Lipsa de exerciţiu;
• •Fumatul;
• •Alcoolul şi drogurile;
• •Efecte secundare ale medicamentelor antipsihotice;
• •Factorii sociali, ca problemele financiare şi lipsa de adăpost;
• •Monitorizarea greşită a sănătăţii fizice.

Problemele de sănătate fizică nu afectează toţi bolnavii de schizofrenie, dar ar trebui ca fiecare să aibă grijă de ei şi să-şi monitorizeze starea pentru a preveni şi detecta eventuale complicații de sănătate. Medicul care se ocupă de bolnavul de schizofrenie ar trebui să facă un control fizic amănunţit o dată pe an.

Acest control constă în măsurarea greutăţii, măsurarea tensiunii şi efectuarea analizelor de sânge şi urină. Un control fizic este o oportunitate bună de a discuta despre simptome şi medicamente şi de a obţine un sfat în legătură cu dieta, exerciţiile fizice şi fumatul.

Dieta

Există doi factori separaţi care trebuie luaţi în considerare în legătură cu dieta:

1. 1.Dacă se mănâncă ceea ce e potrivit pentru a menţine greutatea într-un anumit interval.
2. 2.Dacă se respectă o dietă sănătoasă.

Dacă bolnavul de schizofrenie este prea slab pentru înălţimea sa, aceasta poate fi o cauză de îngrijorare. Bolnavul ar trebui să încerce să ia în greutate mâncând cantităţi suficiente de mâncare, în mod echilibrat. Dacă această metodă dă greş, sau bolnavul este mult sub pragul subponderal, ar trebui consultat un nutriţionist.

Dacă bolnavul este supraponderal pentru înălţimea sa, acesta ar trebui să încerce să reducă din cantitatea de mâncare pe care o mănâncă, transformând mâncărurile cu risc în gustare. Pentru felul principal de mâncare trebuie ales ceva sănătos.

De asemenea, bolnavul trebuie să încerce să facă cât mai multe exerciţii fizice. Dacă este supraponderal, sau mult peste pragul de supraponderal, acesta este expus la probleme de sănătate cum ar fi diabetul, tensiunea arterială, problemele de inimă şi infarct.

Pierderea în greutate este importantă, însă este la fel de important ca bolnavul să fie realist când vine vorba de greutatea pe care o poate atinge. Este recomandat ca greutatea să fie pierdută treptat, pe o perioadă mai lungă de timp, fără a se recurge la o dietă catastrofală, care este sortită eşecului.

Pentru a scădea din greutate este recomandat să se renunţe la mâncărurile bogate în zahăr, sau saturate, şi la grăsimile hidrogenate cum ar fi painea, untul, pastele sau cartofii. Este important să se consume 3 mese pe zi, iar intre ele 2 gustari. Snackurile între mese - cum ar fi biscuiţi, chipsuri, ciocolată – trebuie evitate. Dacă se dorește o gustare se poate consuma un fruct, de exemplu măr, pară sau struguri. Pentru mai multe sfaturi, se poate consulta un nutriţionist.

Dacă greutatea bolnavului este potrivită pentru înălţimea sa, atunci înseamnă că acesta consumă cantitatea potrivită de hrană necesară pentru a menţine corpul într-o stare bună de sănătate. Asta nu înseamnă neapărat că dieta este echilibrată sănătos.

O dietă echilibrată sănătos:

• •este bazată pe mâncăruri bogate în carbohidraţi, cum ar fi cereale integrale, cartofi, orez;
• •conţine multe fructe şi legume (3-5 porţii pe zi);
• •conţine mâncăruri bogate în proteine cum ar fi peşte, carne de pasăre, carne, ouă;
• •conţine puţine grăsimi, zahăr şi sare.

Trucuri pentru a mânca sănătos:

1. 1.Se mănâncă multe fructe şi legume;
2. 2.Se mănâncă mai mult peşte și carne albă (pui, curcan), în detrimentul cărnii de porc sau vită;
3. 3.Se încearcă reducerea cantităţilor de mâncare cu grăsimi saturate şi mult zahăr;
4. 4.Se reduce din cantitatea de sare din mâncare;
5. 5.Mai multă activitate fizică;
6. 6.Se bea multă apă;
7. 7.Se respectă mic-dejunul.

Dacă dieta este echilibrată și sănătoasă, corpul va avea, probabil, toate vitaminele şi mineralele de care are nevoie şi nu va fi nevoie să se ia suplimente nutritive.

Acizii graşi Omega-3

Acizii graşi Omega-3, găsiţi în mod natural în alimentele uleioase, cum ar fi peşte şi ouă, îndeplinesc funcţii importante în celulele creierului. Un număr de studii recente sugerează că acizii graşi Omega-3 pot avea beneficii în cazul schizofreniei dacă sunt folosiţi împreună cu medicamentele antipsihotice.

Pe de altă parte, există puţine dovezi că episoadele de schizofrenie pot fi prevenite sau controlate prin diete speciale. Înainte de a se începe o dietă specială, sau luarea de suplimente, ar trebui să fie consultat un specialist sau chiar doctorul bolnavului de schizofrenie.

Mişcarea

Mişcarea zilnică joacă un rol esențial în procesul de îngrijire a sănătății fizice și mintale. Mişcarea ajută în procesul de slăbire, scade presiunea arterială, creşte puterea fizică, rezistenţa şi flexibilitatea. Exerciţiile fizice îmbunătăţesc somnul, însă nu trebuie practicate înainte de somn întrucât cauzează dificultăţi în a adormi.

În cazul sănătăţii mintale, mişcarea ajută în reducerea stresului, îmbunătăţeşte gândirea şi motivația personală și crește încredere în sine. Totodată, mişcarea ajută corpul să se relaxeze, eliminând în creier mesageri chimici numiţi endorfine. Exerciţiile fizice distrag atenţia de la simptomele pozitive ale schizofreniei, cum ar fi halucinaţiile şi iluziile. Unele studii au scos în evidenţă efectul benefic al mişcării fizice asupra schizofreniei.

Exerciţiile nu trebuie să fie dificile sau intense - 30 minute pe zi sunt suficiente pentru a îmbunătăţi condiţia fizică. Acestea pot include: grădinărit, plimbare prin magazine, mersul pe bicicletă sau înotul. Mișcarea poate fi practicată și în echipă, jucând baschet sau fotbal, spre exemplu.

Ieşitul din casă și mişcarea fizică ajută la eliminarea conflictului emoţional și distrage atenţia de la simptome. Astfel, numărul de interacţiuni sociale va crește, fapt ce va avea un efect pozitiv și asupra sănătăţii mintale.

Beneficiile exerciţiilor fizice la oameni care suferă de schizofrenie:

• •Pierderea în greutate;
• •Creşterea forţei fizice, rezistenţei şi flexibilităţii;
• •Reducerea stresului;
• •Tensiune arterială scăzută;
• •Somn mai bun;
• •Gândire îmbunătăţită;
• •Motivaţie crescută;
• •Stare generală mai bună;
• •Crearea încrederii în sine;
• •Abaterea atenţiei de la simptomele pozitive;
• •Creşterea interacţiunilor sociale;
• •Îmbunatăţirea somnului.

Insomnia - dificultatea în a adormi sau a rămâne în starea de somn - afectează 30% din populaţia globului, dar este şi mai des întâlnită la bolnavii de schizofrenie, la care poate fi o afecţiune directă a bolii. Insomnia este o problemă dacă apare în majoritatea nopţilor, cauzează disconfort şi are efecte pe timpul zilei, ca oboseală, lipsă de concentrare, memorie slăbită şi iritabilitate.

Aceste simptome nu numai că vor încetini recuperarea bolnavului, dar îl vor expune la accidente, afecţiuni psihiatrice ca anxietatea şi depresia. Totodată, insomnia expune şi la afecţiuni medicale ca tensiunea arterială, infecţii, obezitate şi diabet.

Insomnia poate fi şi cauzată, sau agravată, de: obiceiuri proaste de somn, depresie, anxietate, stres, probleme fizice, cum ar fi dureri în piept sau probleme de respiraţie, medicamente, alcool sau droguri, lipsa unei activităţi în cursul zilei, preocupări sau mişcare fizică. Insomnia, pe termen scurt, este cauzată de un eveniment stresant, un mediu neprielnic somnului sau de o rutină dereglată.

Câteva măsuri simple care pot ajuta pe cei care suferă de insomnie:

• •Impunerea unei rutine stricte şi un interval orar de somn adecvat. Majoritatea adulţilor au nevoie de aproximativ 7-8 ore de somn în fiecare noapte;
• •Alocarea unui timp precis pentru dormit. De exemplu: de la 11.00 noaptea până la 7.00 dimineaţa;
• •Evitarea somnului de după-amiază sau alegerea ca acesta să fie scurt şi regulat;
• •Când se pierde o noapte de somn, trebuie evitat somnul din timpul zilei pentru a nu avea probleme noaptea următoare;
• •Practicarea unei rutine relaxante înainte de somn care să favorizeze uşurinţa somnului. Aceasta ar putea implica: exerciţii de respiraţie sau meditaţie sau pur şi simplu cititul unei cărți sau ascultatul muzicii;
• •Camera în care se doarme trebuie să fie o cameră familiară, întunecată şi liniştită care este corect ventilată şi în care nu este nici prea cald, nici prea frig;
• •Dacă se întâmpină dificultăți în timpul somnului, bolnavul poate face ceva relaxant timp de 30 de minute și să încerce să adoarmă din nou;
• •Exerciţiile fizice se fac în timpul zilei;
• •Reducerea nivelului de stres general adoptând unele schimbări în stilul de viaţă.
• •Cina trebuie să fie adecvată, astfel încât să conţină un echilibru bun între carbohidraţi şi proteine. Excesul de mâncare poate face dificilă adormirea, iar mâncarea insuficientă te poate deranja în somn.
• •Cafeina, alcoolul şi tutunul trebuie evitate, mai ales seara.

Dacă insomnia persistă, chiar şi după aceste măsuri, se pot cere sfaturi unui specialist sau unui psihiatru. În unele cazuri, insomnia poate avea o cauză clară şi definită care se poate rezolva - de exemplu, o problemă fizică sau un efect secundar al unui medicament. Intervenţiile comportamintale, cum ar fi terapia prin restricţionarea somnului, sau terapia cognitiv-comportamintală, pot fi mai utile decât medicamentele de adormit.

Medicamentele de adormit pot fi eficiente pe termen scurt, dar ar fi bine să fie evitate pe termen lung din cauza efectelor lor secundare şi potenţialul lor mare de toleranţă şi dependenţă.

Remediile eliberate fără reţetă conţin antihistamină, care pot provoca o stare de somnolenţă a doua zi. Dacă sunt folosite astfel de remedii, este important să nu se conducă sau să se opereze maşinării ziua următoare. Înainte de a se folosi astfel de remedii, trebuie consultat psihiatrul.

Fumatul

Oamenii cu schizofrenie sunt expuşi de trei ori mai mult la tentaţia de a fuma, o rată mult mai mare decât în orice altă boală mintală. Bolnavii de schizofrenie au cea mai mare probabilitate de a se apuca de fumat, cu urmări grave pentru sănătatea fizică, calitatea vieţii şi speranţa de viaţă.

Cele mai comune cauze ale decesului bolnavilor de schizofrenie sunt bolile cardiovasculare și respiratorii, agravate de fumat. Fumatul diminuează efectul medicamentelor antipsihotice, astfel, bolnavii au nevoie de doze mai mari de medicamente pentru ca acestea să-şi facă efectul, spre deosebire de nefumători.

Mulţi bolnavi de schizofrenie, care au început să fumeze înainte de boală, sugerează faptul că fumatul creează predispoziţie spre schizofrenie sau că factorii genetici sau ambientali care predispun spre schizofrenie creează, totodată, și dependenţă de nicotină. O explicaţie alternativă a prezenţei obiceiului de a fuma la bolnavii de schizofrenie o reprezintă faptul că este posibil ca aceştia să se fi apucat de fumat tocmai din cauza bolii, fumatul inducându-le o stare de relaxare.

O concepţie general cunoscută este că bolnavii de schizofrenie au o probabilitate scăzută de a renunţa la fumat şi este nedrept şi inuman să încerci să-l privezi de o astfel de plăcere. Adevărul este că mulţi bolnavi de schizofrenie sunt foarte motivaţi să se oprească din fumat şi au nevoie de tot ajutorul posibil pentru a renunţa la dependenţa de nicotină.

Ajutorul poate fi dat la sesiunile de grup, prin terapia comportamintală, prin înlocuirea nicotinei (sub formă de plasture sau pastile) sau acupunctură. Rata de succes este variabilă de la persoană la persoană, persistența fiind, însă, importantă. Cei care vor să se oprească din fumat, trebuie să menţioneze acest lucru unui specialist psiholog sau psihiatru.

Cum se poate renunţa la fumat

Se poate începe prin crearea unei liste a avantajelor şi a dezavantajelor fumatului, ca în exemplul tabelului de mai jos:

Exemplu listei de mai sus îl poate motiva pe bolnavul de schizofrenie să se lase de fumat. Mai departe, se alege o dată în calendar în care bolnavul doreşte să renunțe la fumat. Până la data cu pricina, acesta va ține un jurnal al obiceiului de a fuma: momentele în care își aprinde o ţigară, unde se află, ce face şi cum se simte. Acest jurnal îl va ajuta să înţeleagă mai bine modelul obiceiului de a fuma.

În ziua în care data la care trebuie să se lase de fumat a sosit, bolnavul de schizofrenie face o trecere bruscă, aruncând toate ţigările şi ascunde toate scrumierele, brichetele şi chibriturile. Bolnavul va simţi intens lipsa lor şi va manifesta simptome ca iritabilitate, dificultate în concentrare, oboseală, dureri de cap, creşterea apetitului şi insomnie. Înlocuirea nicotinei îl poate ajuta să scape de aceste simptome. Un specialist, sau propriul psihiatru, îi poate prescrie un înlocuitor.

Dorinţa de a fuma durează mai puţin de 2 minute, astfel că este important să se găsească o diversiune ca mestecatul gumei, spălatul pe dinţi sau rezolvarea unui rebus. Dacă aceste diversiuni nu merg, bolnavul poate suna un prieten care ştie prin ce trece acesta şi îl poate ruga să îl ajute.

Dorinţa de a fuma e declanşată de anumite locuri, activităţi sau sentimente pe care bolnavul de schizofrenie le-a asociat mereu cu fumatul. Se poate folosi jurnalul pentru a identifica aceste locuri, activităţi şi sentimente şi, de aici, se pot contura strategii alternative de evitare.

Este util ca bolnavul să nu uite că dorinţa de a fuma nu durează pentru totdeauna şi că, în câteva zile, renunţatul la fumat va deveni mult mai uşor! Acesta nu trebuie să fie dur cu el însuși și să se lase pradă tentaţiei: să se str străduiască în continuare.