Medicamentele antipsihotice

Deşi nu există niciun medicament miracol pentru schizofrenie, boala poate fi tratată. Majoritatea bolnavilor pot să îşi revină complet sau să-şi îmbunătăţească semnificativ starea. Medicamentele antipsihotice sunt baza tratamentului. Tratamentul se împarte în:

• •tratament antipsihotic – constă în medicamente și este esențial;
• •tratament psiho-social – constă în terapie de familie, consiliere psihologică, terapie de grup, terapie ocupațională, grupuri de într-ajutorare, control al propriei boli, exersarea aptitudinilor sociale şi vocaţionale şi terapia cognitiv-comportamintală.

Practicarea ambelor tipuri de tratament este necesară pentru reducerea simptomelor, prevenind revenirea bolii şi re-spitalizarea. Tratamentele ajută la redobândirea controlului asupra bolii şi, în final, la redobândirea vieţii. Tratamentele psiho-sociale sunt discutate în capitolul următor.

Medicamentele antipsihotice. Cum funcţionează?

Termenul de antipsihotic se referă tocmai la capacitatea acestor medicamente de a fi eficace în tratamentul psihozelor. Dacă medicamentele se administrează în doze suficient de mari, acestea determină o serie de semne și simptome caracteristice, încadrate în ceea ce s-a numit sindrom neuroleptic.

Sindromul neuroleptic se caracterizează, în principal, prin 4 tipuri de manifestări: efect antipsihotic, efect sedativ, un sindrom extrapiramidal și un sindrom vegetativo-litic și endocrin.

Majoritatea autorilor admit că efectul antipshotic se instalează lent şi poate fi relevant în primele 2 – 4 săptămâni.

Cât de eficiente sunt medicamentele antipsihotice?

Medicamentele antipsihotice sunt eficiente în controlarea simptomelor pozitive în aproximativ 70-80% dintre cazurile de schizofrenie. Deseori, sunt necesare câteva zile până când efectele medicamentelor devin vizibile. Abia după acest timp, cel ce suferă de schizofrenie poate simţi efectul unui sedativ ca lorazepam, în cazul în care este stresat sau agitat.

În unele cazuri, se pot administra pe perioade de timp de încercare mai multe scheme de tratament pentru identifica schema cea mai eficientă.

Sunt medicamentele antipsihotice necesare?

Medicamentele antipsihotice sunt întotdeauna necesare. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că tratamentul antipsihotic pe termen lung reduce rata de revenire a bolii şi rata de re-spitalizare într-un număr mare de cazuri de schizofrenie.

Oamenilor nu le place să ia prea multe medicamente deoarece sunt speriaţi că vor deveni dependenţi de pastile sau sunt speriaţi că vor suferi efecte secundare neplăcute.

Ca orice medicament, medicamentele antipsihotice pot avea efecte secundare, dar sub nicio formă ele nu creează dependenţă. Controlul adecvat al situaţiei implică echilibrul riscurilor şi beneficiilor tratamentului cu medicamente antipsihotice. Este important de ştiut că efectele secundare sunt foarte rare. Totuși, lipsa tratamentului medicamentos are întotdeauna efecte negative!

Alegerea medicamentelor antipsihotice

Datorită evoluției rapide a medicinei, majoritatea ghidurilor de tratament ale schizofreniei recomandă începerea cu un medicament cât mai recent apărut (numit şi atipic). Medicamentele atipice, în comparaţie cu medicamentele mai vechi (numite şi tipice), au o probabilitate scăzută de a produce anumite efecte secundare (numite si efecte secundare extrapiramidale).

Medicamentele antipsihotice atipice pot fi mai bune pentru simptomele cognitive şi negative, față de alte medicamente tradiționale antipsihotice. În consecință, mulţi bolnavi de schizofrenie care au fost sub tratament cu antipsihotice pentru mulţi ani aleg să rămână la vechile medicamente antipsihotice pentru că le consideră eficiente şi tolerabile.

Există câteva medicamente antipsihotice atipice, ca de exemplu risperidonă (Risperdal), olanzapină (Zyprexa), quetiapină (Seroquel), ziprasidonă (Geodon), aripiprazol (Abilify), paliperidonă (Invega), asenapină (Saphris), lurasidonă (Latuda) și cariprazină (Vraylar). Acestea sunt cele mai folosite. În timp ce aceste antipsihotice au cam acelaşi efect principal, fiecare are un efect secundar diferit. Medicul, în colaborare cu bolnavul de schizofrenie, este cel care decide schema de tratament. Este foarte importantă comunicarea în procesul de cooperare medic-pacient. Schimbarea tratamentului trebuie să se facă sub supravegherea directă a personalului medical. De fiecare dată când apar probleme sau stări neplăcute, bolnavul trebuie sa le semnaleze imediat celor apropiați și să le prezinte psihiatrului care îi administrează tratamentul.

Nu toți bolnavii dezvoltă efecte secundare la intensitate egală sau în număr egal. Medicul, împreună cu pacientul, va pune aceste efecte terapeutice în balanță cu efectele secundare pentru a obține un rezultat pozitiv. Medicamentele pot veni sub diferite forme care ajută la o administrare mai uşoară: pot fi sub formă lichidă sau dură - pastilă care se dizolvă în gură, sau injectabil, cu eliberare prelungită.

Factorii care influenţează alegerea unui medicament antipsihotic:

Iniţial

• •Anumite efecte secundare pe care pacientul doreşte să le evite.
• •Orice efect secundar care este considerat de pacient ca fiind intolerabil.
• •Dificultăţi pe care pacientul le anticipează în luarea antipsihoticului în formă standard.

În cursul tratamentului

• •Eficienţa antipsihoticului în controlul simptomelor bolnavului de schizofrenie.
• •Efectele secundare ce apar şi sunt considerate intolerabile.
• •Dificultăţi în luarea medicamentului în forma standard.

Este important să știm că găsirea medicamentului potrivit poate necesita timp și răbdare. Fiecare persoană reacționează diferit la medicamente, așa că s-ar putea să fie nevoie să se încerce mai multe antipsihotice până se găsește cel care funcționează cel mai bine pentru pacient. Acest proces poate fi dificil pentru că fiecare medicament se ia după un program diferit (unele o dată pe zi, altele de mai multe ori), poate avea efecte diferite asupra simptomelor si poate avea efecte secundare diferite.

Deşi împărtăşirea experienţei poate fi utilă, este important ca bolnavul de schizofrenie să nu fie influenţat de experienţele individuale ale altor oameni care iau medicamente antipsihotice. Un medicament antipsihotic ce se potrivește unui bolnav nu este neapărat potrivit și pentru un alt bolnav de schizofrenie.

Întrebări ce trebuie puse de bolnav unui doctor înainte de a începe tratamentul cu un antipsihotic:

• •Cum mă va ajuta?
• •Cum iau medicamentul?
• •În cât timp îşi va face efectul?
• •Ce efecte secundare risc şi ce pot face să le evit?
• •Cu cine vorbesc dacă am vreo problemă în luarea medicamentului?
• •Pentru cât timp trebuie să iau medicamentul?

Efectele secundare ale medicamentelor antipsihotice

Antipsihoticele sunt eficiente în tratamentul simptomelor pozitive, cum ar fi halucinaţiile şi delirul, întrucât medicamentele blochează efectele dopaminei. Această inhibare a dopaminei poate avea efecte secundare diverse, în funcție de interacțiunile biochimice.

Dacă un antipsihotic blochează efectele dopaminei, acest fapt poate conduce la efecte secundare extrapiramidale, care implică o dereglare a funcţiilor musculare. Cele mai cunoscute efecte secundare extrapiramidale sunt următoarele:

Distoniaza acută - implică contractări dureroase ale muşchiului sau ale unui grup de muşchi, mai ales în zona gâtului, ochilor sau trunchiului. Aceste locuri sunt, de obicei, identificate şi tratate cu alte medicamente specifice.

Acatizia - implică o stare de tensiune interioară, manifestată de un tremur al picioarelor. Acatizia este confundată cu efectele pozitive ale schizofreniei şi uneori este dificil de identificat. Acest efect secundar, dificil de identificat, este adesea confundat cu simptomatologia afecțiunii. Tratamentul constă, în mod obişnuit, în scăderea dozei de tratament antipsihotic sau schimbarea antipsihoticului.

Simptome asemănătoare bolii Parkinson - implică tremur, rigiditate musculară respectiv, dificultate în mişcare. Aceste simptome răspund la medicamente specifice, deşi este preferabil să se reducă doza de antipsihotic sau schimbarea lui cu un altul.

Dischinezie tardivă - de obicei apare după câteva luni, după tratamentul cu antipsihotice, şi este, de obicei, ireversibil. Dischinezia tardivă este, în primul rând, caracterizată prin mișcări aleatorii ale limbii, buzelor sau maxilarului, dar și prin grimase faciale, mișcări ale brațelor, picioarelor, degetelor mâinilor ori chiar legănarea trunchiului sau șoldurilor. Condiția poate fi jenantă în public pentru un bolnav. Mișcările dispar în timpul somnului.

Dacă un antipsihotic blochează efectul dopaminei în unele părţi ale creierului, aceasta poate conduce la o creștere a cantității secretate de hormonul numit prolactină, care poate cauza scăderea, până la pierderea dorinței sexuale.

Alte efecte secundare:

Un efect secundar important şi comun este sedarea. Efectul sedativ, care diferă ca intensitate de la pacient la pacient, în funcție de doza și toleranța/ rezistența pacientului, devine efect secundar când afectează semnificativ calitatea vieții bolnavului. Totuși, un anumit grad de sedare poate fi benefic unor oameni cu simptome pozitive.

Un alt efect secundar important şi comun este creşterea în greutate, care, pe termen lung, poate supune bolnavul la riscul de a suferi de boli de inimă şi/ sau diabet. Din aceste motive, este importantă monitorizarea sănătății fizice, evitarea fumatului, dezvoltarea şi menţinerea unui regim sănătos şi efectuarea de exerciţii fizice.

Alte efecte secundare comune antipsihoticelor includ ameţeală, când bolnavul stă în picioare, gură uscată, vedere în ceaţă şi constipare. Orice efecte secundare care nu au fost menţionate sunt comparativ rare şi pot varia de la un antipsihotic la altul.

Deoarece există un număr atât de mare de antipsihotice, oamenii nu sunt nevoiţi să suporte efectele secundare intolerabile. Dacă bolnavul de schizofrenie simte că suferă de pe urma unui efect secundar, atunci trebuie să poarte o discuție cu psihiatrul. Multe efecte secundare antipsihotice pot fi controlate prin dietă şi stil de viaţă, sau prin alte medicamente care pot fi prescrise. Alternativ, doza de antipsihotic poate fi redusă sau antipsihoticul poate fi schimbat cu un altul.

Antipsihoticele în timpul sarcinii şi alăptării

Sarcina - Există informaţii ştiinţifice care sugerează că expunerea la antipsihotice în timpul primului trimestru de sarcină prezintă un risc mic de a dezvolta anomalii congenitale la fetus. Pe de altă parte, abţinerea de la tratamentul cu antipsihotice poate rezulta în dereglări de comportament care expun mama şi fetusul la un risc şi mai mare de a dezvolta anomalii congenitale. Din acest motiv femeile însărcinate sunt în general sfătuite să îşi continue tratamentul cu antipsihotice pe toată durata sarcinii.

Alăptarea – În timpul tratamentului, medicamentele antipsihotice se regăsesc în laptele mamar, dar, exceptând cazul clozapinei, copiii alăptaţi nu par a suferi din cauza lor. Astfel, o mamă poate decide să alăpteze în timpul tratamentului cu antipsihotice.

Începerea tratamentului cu antipsihotice

Doza de început a unui antipsihotic este, în mod normal, mică pentru a minimiza orice potenţial efect secundar. Doza este apoi mărită, în funcţie de reacţia bolnavului, până la punctul minim în care medicamentul este eficient pentru acea persoană. Această doză variază în funcţie de un număr mare de factori ce includ vârsta, sexul şi greutatea.

Întrebări comune: Dacă antipsihoticul ales este ineficient?

Dacă o persoană nu răspunde la medicamentul atipic după o perioadă de încercare de 6-8 săptămâni, tratamentul poate fi oprit şi un altul poate fi început. Dacă o persoană nu răspunde la una sau mai multe antipsihotice, un medicament atipic ar trebui să fie luat în considerare.

Acești pași necesită înregistrarea într-un program de monitorizare, și, în perioada inițală, este necesară monitorizarea zilnică a semnelor vitale, împreună cu efectuarea testelor săptămânale de sânge. Testele de sânge monitorizează numărul celulelor albe, care poate scădea alarmant la unii oameni care urmează tratamentul. Rolul celulelor albe este de a lupta cu infecţiile, aşadar o scădere a numărului celulelor albe poate expune individul la pericol.

Întrebări comune: Pentru cât timp ar trebui să fie luate antipsihoticele?

Antipsihoticele se administrează nu numai ca tratament medicamentos al simptomatologiei ci și ca prevenție a declanșării unor noi episoade. Dacă bolnavul de schizofrenie a făcut progrese cu un anumit medicament antipsihotic, ar trebui să continue să ia tratamentul cel puțin 6 luni, preferabil pentru următoarele 12-24 luni, sau chiar mai mult.

Întrebări comune: De ce este atât de dificil să iei antipsihotice?

Unii oameni s-ar putea să fie împotrivă sau să nu fie capabili să-şi ia medicația, deoarece, din cauza naturii bolii lor, ei nu realizează sau nu acceptă faptul ca sunt bolnavi. Printre motivele invocate se numără efectele secundare, convingerile delirante despre medicamente (de exemplu: medicamentele sunt văzute ca otravă), frica de a deveni dependent de medicamente, afectarea capacității de concentrare și efecte secundare ce afectează motivația și relația cu doctorul personal.

Neadministrarea de medicamente poate conduce la declanșarea unui nou episod sau la revenirea unor simptome, sau chiar la un stadiu în care refacerea să nu mai fie posibilă. După un prim episod psihotic, trei sferturi din oamenii care întrerup tratamentul suferă de episoade noi într-un interval de 1 an, în comparaţie cu jumătate din cei care continuă să-şi ia medicamentele.

Este important ca atât bolnavul cât și familia să discute cu psihiatrul orice dificultate în luarea medicamentelor. Aceste dificultăţi trebuie rezolvate. De exemplu, psihiatrul ar putea să reducă doza de antipsihotic, ar putea schimba antipsihoticul cu un altul sau chiar programul medicației.

Antipsihoticele „depozit”

Unii oameni care întâmpină dificultăţi în luatul medicamentelor sub formă de tabletă, ar putea beneficia, la recomandarea medicului psihiatru, de administrarea injectabilă a medicamentelor. Forma preparată injectabilă este numită și doza „depozit”.

Înainte de a începe administrarea preparatului injectabil, este normal să se înceapă cu administrarea unei doze orale de test. După aproximativ 7 zile, este administrată prima doză depozit şi apoi este mărită la intervale regulate, în timp ce doza orală este redusă şi apoi oprită. Injecţiile depozit sunt, de obicei, administrate la fiecare 7 sau 14 zile.

Alte medicamente

O parte din bolnavii de schizofrenie s-ar putea să nu răspundă la perioada de încercare a antipsihoticelor. Acest fapt este cauzat fie de stresul zilnic din viaţa individului, fie pentru că persoana nu ia antipsihoticul în modul în care a fost prescris sau pentru că persoana foloseşte alte substanţe cum ar fi canabis sau cocaină.

Dacă factorii de mai sus au fost excluşi sau rezolvaţi, şi bolnavul nu arată semne de ameliorare, se recomandă schimbarea antipsihoticului cu unul din altă grupă. Câteodată, alte medicamente, cum sunt cele din grupa benzodiazepinelor, litiu sau carbamazepină, pot fi prescrise odată cu antipsihoticul pentru a potența efectul acestuia. Astfel de strategii de potențare nu sunt atât de eficiente ca antipsihoticele, individual dau greş.

Păstrarea unui jurnal al tratamentului

Este utilă păstrarea unui jurnal al tratamentului în care să se înregistreze denumirile tuturor medicamentelor luate, beneficiile lor şi efectele lor secundare. Un astfel de jurnal de tratament îl poate ajuta pe medic, în strânsă legătură cu pacientul, să personalizeze schema de tratament și să identifice eventuali factori perturbatori, externi sau interni. Odată ce factorii sunt identificați, aceștia pot fi gestionați cu psihologul în sesiunile de consiliere psihologică și terapie de grup, dar și în lucrul cu aparținătorii.

Tabelul următor arată un exemplu de astfel de tratament: